Treci pragul. Inchizi usa in urma si respiri. O zi noua, aceleasi lupte. Aceleasi chipuri slutite de rautate, meschine, acelasi mal care da forma unor suflete limitate, seci si obtuze. Dar nu-i nimic. Cu timpul devenim experti in separare, cu timpul ne ascundem atat de bine incat ….nu conteaza. Chiar nu mai conteaza nimic .
O frica in care am pus ordine. Ceai cu rom pe timp de ploaie; stradute de piatra veche cu felinare aprise si poduri pline de statui. Maini calde si degete ce schiteaza povesti de topit nopti friguroase. Da, lumea vuieste de oameni dezgustatori dar dincolo de ei freamata culori vii. Dincolo de ei sunt ochi, maini calde si o rasuflare ce mi se strecoara in sange. Zi dupa zi, tot mai mult. Sunetele. Damian Rice. Daydreaming
Va fi bine!
If death meant just leaving the stage long enough to change costume and come back as a new character...Would you slow down? Or speed up?
