Sometimes I feel like screaming

Noiembrie trecut s-a intors. Neanuntat, imprevizibil -cum ii e stilul – ne-a pus iar fata in fata…sau mai bine spus, spate in spate. Sa fi fost o coincidenta nevinovata sau nici tu nu m-ai putut privi? Noiembrie s-a intors printre fumul de tigara si bluesuri dar n-a mai adus cu el furtuna de simtiri. Nici frica.
Am crezut, atunci, ca am tot timpul inainte sa aflu daca sentimentul e reciproc. Credeam ca am sa trec peste frica de om mic. Dar timpul s-a subtiat pana a disparut cu totul. Ne-am reintalnit acum, vindecati unul de celalalt, intr-o iarna mai rece si noi mai reci. Si imbratisarea noastra scurta, de amici distanti, m-a convins ca atunci, cu cateva luni in urma, a fost reciprocitate.Tarziu, mult prea tarziu.
Cat de departe sunt toate de mine.
Si daca te-ai vindecat de ce ai zambit la fel? Was it just my mind…?!
Si daca m-am vindecat de ce nu te-am putut privi?
As vrea sa iti vad ochii.

Dreamcatcher

Redeschid ochii inauntrul mintii. Dupa atatea luni in care nu m-am putut reintoarce, dupa atata zbatere sunt inapoi  si nu-mi pasa de e bine ..de  e  rau. Vreau sa fiu egoista si sa tin bucuria asta pentru mine. Am regasit drumul spre oglinda  ce arata vise. Si soarele-mi incalzeste pielea amortita culorile-s mai vii, toamna nu mai e asa rea… N-a fost nevoie sa invat uitarea  cautata pe drumuri de munte, printre straini, nopti de-a randul…

Visesz si vinovata e  o minte frumoasa, pe care cuvintele-o slujesc. Cuvintele si forta lor de-a face lumi si culori.

Visez pentru ca am privit prin alti ochi alte ceruri, sub care timpul se intinde lenes, se ghemuieste si sta.

The never ending “why”…

Într-un infern personal, oglindit  de conştiinţă  în reflexii ce se dubleazã la infinit. Lecţii învăţate, ciocniri pe care nu le pot şterge din minte..cum nici pe el nu l-am putut şterge din amintiri. Toate piesele erau la locul lor, se aranjaseră astfel încat şansa surâdea. Calea era dreaptă  în faţă iar paşii urmau să mă poarte altundeva. În ce moment  a început să şerpuiască pentru ca apoi să se încolaceascã în jurul meu şi să mă poarte în jos nu mai ştiu.

Ştiu doar că-mi era dor.                                                                                                                               E şi dorul o foame; foame de locuri cunoscute, de oameni iubiti şi de cuvinte pe care le vreau rostite.  Mai ştiu că plămânii respirau greu aerul acelui oraş, că mă trezeam, mă îmbrăcam, priveam o imagine în oglindă iar atunci când paşeam peste prag eu şi cu mine ne despărţeam. Nimic nu mă mai încânta ; nici jobul, nici oraşul, nici oamenii pe care îi cunoscusem, nici  cei pe care urma să-i cunosc. Voiam noiembriele trecut, fumul de ţigarã şi sunetul unei chitări. Nu voiam doar să ma întorc acasa ci şi în timp. Să iau timpul, să-l întorc pe toate feţele şi să-l derulez până în noiembriele trecut.  Să-i pun punct acolo şi să reîncep.

Am aflat că-mi sunt cel mai mare duşman… un prizonier cu cheia în mână. Duc o viaţă măruntã iar acum mă întreb dacă duc viaţa asta pentru că-mi place sau pentru că nu am curaj să schimb ceva.

Am renunţat uşor, e drept, dar simt cã am făcut alegerea corectă.Cel mai adesea.

Sick with myself…

Nu invat ! Ma incapatanez sa nu invat.

Ma incapatanez sa cred in oameni si sa caut in ei urme de bunatate ori…inocenta. Aiurea. Oamenii si-au invatat lectia. De inocenta te descotorosesti prima si prima data ; altfel sansele de a fi acceptat in jungla scad dramatic. Sa fim seriosi…tu ce ai face daca ai intalni un om incapabil de rautati ? Ti-ai ascuti ghearele pe el cu siguranta. La urma urmei e de datoria sa sa invete supravietuirea.

…eu…eu ma incapatanez sa caut urme ;  uneori le gasesc sterse, ratacite in priviri, neasumate…alteori simt ca nici macar nu au existat in respectiva persoana. Si nu-mi ramane decat sa ma ascund in propria-mi privire.

Lacomia si Prostia…

If you can't dream it you can't make it

If you can’t dream it you can’t make it…
Ei bine,…ce faci când nu mai poţi visa? Ce faci când realizezi că eşti lipsit de acest acest har,când eşti conştient că ai pierdut prea mult. a durut prea mult şi că nu mai ai nicio cale de întoarcere ? You move on. Ni se spune că trebuie să fim puternici, că trebuie să trecem mai departe.Ce nu ni se spune este că nu poţi face asta rămânând aceiaşi persoană. Trec mai departe dar las ceva din mine la fiecare răscruce unde cad. Îngrop ceva din mine în colbul ce-mi ascultă furia, frustrarea,lacrimile. E preţul pe care ţi-l plăteşti ca să-ţi continui drumul. Unii vor spune că este mai bine. Că  te-ai descotorosit de ceea ce era slab în tine..dar nu slăbiciunile ne fac umani? Simt ca am lasat în urmă ce era mai bun în mine. Simt ca nu mai am harul de a renaşte si că nu-mi voi mai găsi locul nicăieri.

Entry for June 19, 2009

E ciudat felul in care se scurge copilaria. Traiesti fiecare zi cu atata pasiune incat ajungi sa crezi ca traiesti intr-un tinut magic, cum trebuie sa fi fost Atlantida. Apoi cresti.Si inima ti se frange. Copiii nu ar trebui trimisi la culcare pentru ca se trezesc cu o zi mai in varsta iar pe neasteptate devin adulti.

Entry for April 05, 2009

O dimineaţă lenesă, plină de lumină; privirea pierdută în norul dens al unei cafele fierbinti,un zâmbet necunoscut,degetul ce încearcă aburul condensat pe geam…”finding the right track to go with the day”:)

În goana după “adevarata” fericire uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Ar fi simplu dacă la orice cotitură din viată paşii- mult prea grăbiţi- ne-ar fi îndrumaţi spre fericire (de săgeti şi indicatoare:D!!!).Ar fi simplu dacă fericirea ar veni cu un manual de instrucţiuni.Oamenii se comportă ciudat în faţa ei.Unii se agată prea tare,o sugrumă, alţii o privesc reticenţi nevenindu-le să creadă că le aparţine.

Fericirea e atât de aproape..ideea este să nu o urcăm pe un soclu de neatins.

Entry for March 07, 2009

Let’s pour a daydream in a cup...

Entry for December 28, 2008

Don’t attach yourself to anyone who shows you the least bit of attention because you’re lonely. Loneliness is the human condition. No one is ever going to fill that space.Never expect to outgrow lonliness…If you expect to find people who will understand you, you will become murderous with disappointment. The best you can do is know yourself… know what you want, and not let the cattle stand in your way…”[White Oleander]